Situata in apropierea Imperiului otoman, Tara Romaneasca trece printr-o perioada de mare dificultate la inceputul secolului al XVI-lea. Ofensiva otomana spre Europa centrala si caderea Ungariei anticipeaza pericolul dependentei tarilor romane. In perioada aceasta, tara plateste in continuare tribut Portii, pastrandu-si in schimb autonomia interna si institutiile tarii. Intern, sporeste presiunea clasei feudale impotriva taranimii libere si tendinta de a-si impune domni potriviti intereselor ei. Dintre domniile mai importante, din aceasta perioada, amintim pe cea a lui Neagoe Basarab, care vine in scaunul Tarii la 23 ianuarie 1912, ca reprezentant al boierilor Craiovesti.
Imprejurarile politice nu erau favorabile confruntarilor militare, deoarece imperiul se afla in plina expansiune. El plateste un tribut sporit Portii, se orienteaza spre legaturi politice cu Ungaria, Venetia si papalitate. Astfel, politica lui Neagoe Basarab, oglindita in Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, exprima ideea intaririi statului in interior si a solutiilor politice externe obtinute prin tratative.
Multe aspecte din viata domnitorului le putem afla din cartea Maria sa, Neagoe Basarab. Monahia Platonida, retrasa la Schitul Ostrov de pe Olt, „va fi rememorat”, intre zidurile manastirii, „putina fericire si multele lacrimi de care a avut parte in viata” alaturi de Domnul Neagoe Basarab.
"La venirea mea in Tara Munteneasca, in 1504, Patriarhul Nifon se afla deja de un an de zile la Curtea de la Targoviste, unde fusese adus, dupa mai multe staruinte de domnul Radu (...) Era intr-o dupa amiaza de primavara timpurie. Venisem la Mitropolie, dupa obicei, dar Parintele Nifon nu se intorsese inca din drumurile sale. L-am asteptat cu sfiala in cerdac (...) oaspetele care urca scarile Mitropoliei era postelnicul Neagoe (...) Neagoe nu se schimbase delocin acesti ani. Pe chip i se citea aceeasi blandete si hotarare, iar ochii negri si adanci te priveau fatis, fara sa ascunda nimic."
Sfantul Nifon a fost izgonit din tara de catre domnitorul Bogdan, care a si amenintat cu pedeapsa de moarte pe cel care ar indrazni sa il gazduiasca sau sa il ajute cu ceva. Dar Neagoe Basarab, care era fiul lui duhovnicesc, l-a ingrijit o vreme, in ascuns. Cand a plecat din tara, cuviosul Nifon, l-a casatorit pe tanarul Neagoe cu Doamna Milița Despina.
" Neagoe era bucuros cum nu-l mai vazusem pana atunci (...)
Asa am devenit sotia marelui postelnic Neagoe, cel care avea sa ajunga peste cativa ani, prin voia lui Dumnezeu, domn al Tarii Romanesti.
Dupa nunta am locuit mai mult la Craiova, in casa Baniei, impreuna cu jupanesele Neaga si Neagoslava, mama si matusa lui Neagoe, si cu boierii Parvu si Barbu... Din vreme in vreme, cand era vreun moment de seama in viata familiei domnesti a lui Radu cel Mare, mergeam pentru cateva zile la Curtea de la Targoviste, unde Neagoe isi avea slujba."
In anii aceia, Craiovestii erau cea mai veche si mai bogata familei din Tara Romaneasca. Inruditi cu neamul Basarabilor, au dat de multe ori dovada de vitejie si devotament si au fost ridicati de catre domnul Vladislav al II-lea la rangul de vlasteli. Intre acesti oameni a crescut domnul Neagoe, deprinzand de mic evlavia si vrednicia in toate faptele sale, dupa pilda vietii lor.
"Manastirea Bistrita a fost scoala in care el a deprins Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, a invatat limile elina, slavona, sarbeasca. A lucrat ca si postelnic la Curte, cand a mai invatat si invatatrea limbilor turca, latina si ungara. "Insa mai mult decat invatatura de carte, Neagoe a deprins de la calugarii bistriteni nefatarnicia obiceiurilor si a vorbei, dragostea pentru psalmodie si rugaciunea de noapte ... Viata de la palat nu i-a intinat cu nimic curatia mintii iar dupa ce a avut parte si de povatuirea Sfantului Nifon, sufletul sau s-a intarit mai mult in bunatate."
Aflam din insemnarile Sfantului Nifon ca dupa plecarea fortata a lui, in tara au urmat necazuri si tulburari. Din cauza secetei indelungate "nu a rodit pamantul nici paine pentru hrana poporului" , a fost o perioada grea de foamete si boli. La manastiri au fost tulburari si rascoale in popor, boierimea s-a impartit in tabere pentru ocuparea domniei. S-a varsat mult sange in familiile domnitoare chiar si Basarabii (din care se tragea si Neagoe) au suferit mari prigoane si insusi tanarul a scapat prin minune de la moarte ca in final, sa fie ales Domnitor al Munteniei.
" In noaptea dinspre 23 ianuarie 1512, oastea jupanilor pribegi, intarita de ieniceri osmani, a trecut Dunarea inghetata. Pe celalat mal astepta domnul Vlad cu armata lui. Fara voia sa, Neagoe fusese ales iar in fruntea ostirii pribegilor, caci era ager la minte si viteaz in lupta. Si nadejdea Craiovestilor n-a fost rusinata, caci atacul curajos al calaretilor lui Neagoe l-a luat prin surprindere pe Vlad, care a inceput sa bata in retragere spre Bucuresti. Atunci multi boieri apropiati ai domnului au trecut de partea Craiovestilor, lasandu-l pe dansul fara aparare. ... aproape de cetatea Bucuresti, in auzul tuturor, Mehmet Mihalogul i-a citit scrisoarea de investire si i-a dat insemnele puterii, in numele sultanului Baiazid. In schimb tara se obliga sa plateasca inainte haraci catre Poarta si sa sprijine pe sultan cu armata tarii, oricand va fi nevoie."
Asa incepe scurta domnie in care Neagoe Basarab a incurajat comertul, mestesugul, a mentinut relatii de prietenie cu Ungaria, Venetia, Roma. A continuat viziunea si obiectivele politice ale lui Stefan cel Mare de a opri expansiunea turceasca.
Cu frica si dragoste de Dumnezeu, el A facut donatii manastirilor ortodoxe din Muntele Athos, Muntele Sinai, Ierusalim, Tara Romaneasca. A fost ctitor al multor biserici din tara si al complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517).
Dupa numai noua ani de rodnica domnie, a trecut la cele vesnice, „lasand in urma sa multa lumina, lumina ale carei raze patrund pana la noi cei de astazi“. A fost inmormantat la Curtea de Arges,, ctitoria sa, iar pe piatra de mormant este inscriptionat: „A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat“.
Canonizarea sa a fost hotarata in sedinta de lucru a Sfantului Sfantului Sinod din 8-9 iulie 2008, Sfantul Neagoe Basarab fiind pomenit pe 26 septembrie.
 |
| Adăugaţi o legendă |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu